"Viata nu inseamna sa ai si sa primesti, ci sa fii si sa faci!" - Anonim

Angajament personal

Licentiata in stiinte juridice dar unsa ulterior cu diverse diplome in vanzari si marketing, de multi ani imi tarai existenta in pacat, in postura privilegiata a unui loial soldat inrolat in armata searbada a vanzarilor - tot respectul pentru vanzarea de carte, cultura, informatie si tot ceea ce reprezinta un fel de aerobic pentru minte si tehnica de supravietuire pentru suflet; de asemenea, jos palaria in fata celor care pot sa isi daruiasca vanzarilor cea mai mare parte a vietii lor.
Undeva in pragul crizei de treizeci de ani, constransa sa accept ca, totusi, nu sunt nemuritoare, m-am convocat intr-o sedinta extraordinara si, dupa indelungi deliberari cu propria-mi persoana, am decis impreuna asupra viitorului comun, formuland urmatoarea declaratie de intentie:
“Intrucat nu ne mai permitem luxul de a ne minti singure, hotaram sa nu mai contestam chemarea furibunda a condeiului si juram ACUM si AICI sa ne dedicam trup, suflet si minte nobilei domnii a scriiturii!”
Sigur, nu ar strica daca intre timp am putea sa gasim si un serviciu care sa ne permita indrazneala de a fi noi insine…


Scrisoare de intentie
In randurile ce vor urma veti gasi strecurate printre alte cateva informatii despre mine si unele fragmente din scrisoarea de intentie pe care o trimit acum pentru angajare. Prea sincera si mult prea directa, s-ar putea sa fie chiar unul dintre motivele pentru care pana acum nu m-a contactat nimeni pentru vreun interviu. M-am gandit eu ulterior ca s-ar putea sa risc destul de mult spargand tiparele unor reguli bine statuate in acest domeniu dar, avand in vedere elanul meu de scriitor sinucigas la inceput de drum precum si posturile pentru care aplic acum – unde, printre altele, ti se cere originalitate, talent si personalitate – nu pot sa scriu o banala scrisoare de intentie, unde sa ma laud singura ce geniu nerecunoscut sunt si sa aduc elogii unui post cum cu greu poti intalni pe pamant.Totodata, cred ca ar fi destul de dificil sa ma depasesc la capitolul risc, atata vreme cat, nu cu mult timp in urma, in plina perioada de criza, am decis sa imi dau demisia dintr-un job relativ sigur si decent platit doar pentru simplul fapt ca era in contradictie deplina cu tot ceea ce ma reprezinta.

Cand i-am anuntat pe parinti despre schimbarea pe care urma sa o fac, ingrijorati peste masura de sanatatea unicului lor copil, m-au trimis imediat la medicul de familie, in vederea efectuarii unui control urgent. Diagnosticul a fost rezervat: ma aflam in pragul unei leucemii a sufletului si singura solutie de a ma salva era aceea de a lasa in urma tot si de a lupta cu ultimele puteri pentru propria-mi viata, pentru propriile valori, de a lupta pentru luxul de a avea o personalitate si de a-mi permite sa gandesc liber.
Pentru a intelege mai exact ce m-a adus in starea de "a fi bantuita de propria-mi persoana" (cum frumos se exprima unul dintre scriitorii mei preferati-Martin Page), am sa descriu in cateva cuvinte traseul pe care l-a parcurs viata mea pana acum.

Inca din copilarie am fost preocupata de citit si de scris, lucru observat de toti cei din jurul meu dar considerat o nebunie atunci cand era vorba despre viitorul meu, despre cutezanta de a face o profesie din aceasta si chiar de a ma putea intretine decent din roadele muncii mele.

Astfel, la terminarea Scolii Generale, s-a pus problema alegerii drumului pe care trebuia sa il urmez mai departe. S-a hotarat atunci ca cea mai buna alegere nu poate fi decat Liceul Economic si, mai departe, Facultatea de Contabilitate, atata vreme cat profesia de contabil va fi, cu siguranta, o alegere sigura pentru orice viitor nesigur.

Cea mai frumoasa amintire din tot acel liceu a fost momentul cand am recitat Luceafarul, in intregime, in fata intregii clase, fara nici o greseala. Am reusit sa termin cu medii generale foarte bune, cu o singura exceptie - la contabilitate, unde reuseam, cu sublima gratie, sa iau doar note de sase; in decursul orelor la aceasta disciplina am inceput sa cred ca, totusi, iadul exista si s-ar putea sa fie chiar pe Pamant.

La terminarea liceului, m-am luptat cu toata puterea si am reusit sa schimb cumva directia, inscriindu-ma ulterior la Facultatea de Drept. Pentru ca mi-a placut atat de mult, am ales sa nu lucrez in aceasta perioada si sa ma dedic trup si suflet acestor studii. Pana la acest moment, pot spune ca a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, chiar daca nu aveam deloc bani, pentru ca nu lucram, iar parintii nu prea reuseau sa ma ajute financiar, bursa asigurandu-mi un venit extrem de modest.
Lipsa aceasta mi-a fost suplinita si chiar depasita de toate implinirile si bucuriile pe care mi le-au adus cursurile pe care le-am urmat atunci, concursurile de dezbateri (Debate) si toate sesiunile de comunicari stiintifice (mai ales la Dreptul Mediului) la care am participat precum si cercurile de Drept penal si de Limba Engleza.

Fara nici un fel de experienta profesionala, lipsita de suita necesara de protectori si constransa de dificultati financiare, imediat ce am terminat facultatea a trebuit sa caut un loc de munca si, cel mai simplu si mai repede, am gasit un post in comert - asistent manager. A fost primul pas pe drumul care urma sa ma duca in punctul cel mai indepartat posibil fata de ceea ce ar fi trebuit, de fapt, sa fac.

Ulterior, am fost angajata cu contract de munca pe perioada determinata in cadrul departamentului juridic al unei banci de renume de la noi, dar ca ofiter de arhica electronica. “Pentru ca traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”, cum bine spune cineva la televizor, nu am putut ramane aici dupa ce a expirat contractul de munca si, a trebuit, din nou, sa ma orientez rapid spre un job, de data aceasta si mai bine platit pentru ca, intre timp, crescusera atat raspunderile cat si costurile mele.

Dat fiind faptul ca cel mai usor de corupt este propria persoana, am acceptat imediat un post in vanzari, ignorand, inca o data, ceea ce imi spunea instinctul.
Experienta a fost foarte buna, cunostintele practice dobandite s-au dovedit ulterior excelente, toate acestea fiind dublate si de absolvirea unor cursuri in acelasi domeniu: Politici de management si marketing, Curs de Director de Vanzari, Master de Marketing si Negociere in Afaceri, impreuna cu multe alte traininguri si, mai ales, cu multe carti din domeniu citite si valorificate corespunzator.
Prima criza de identitate si de constiinta a fost anul trecut cand, dupa doi ani de munca in vanzari, mi s-a oferit un post de Director de Departament - Achizitii si Vanzari IKA. Pretul pe care trebuia sa il platesc pentru un titlu pompos, lung si in limba engleza, intr-o profesie in care ajunsesem printr-un joc al sortii, era mult prea mare: linistea sufleteasca, echilibrul interior si, practic, viata mea in anii ce aveau sa urmeze.

Am refuzat acest post si am inceput sa ma gandesc la schimbarea care trebuia sa aiba loc cat mai repede in viata mea. Din pacate, faptul ca aveam deja experienta in pozitia respectiva a contribuit iar la o decizie neinspirata pentru mine – acceptarea aceluiasi post in vanzari, dar la o alta firma. Din nou, mi s-au oferit bani multi, avantaje si mai multe, promisiunea unui viitor in care mi-as fi putut permite ceea ce nici nu indrazneam sa visez in anii de facultate. Din nou, zeci de ore suplimentare, weekenduri lucrate, toate in paralel cu cursuri si lecturi de specialitate intr-un domeniu in care simteam si constientizam tot mai mult ca nu voi ramane pe termen lung. Toate pana la un punct la care am acceptat realitatea ca adevaratele bucurii vin din a-ti face munca cu pasiune, cu daruire sincera si implicare maxima si ca toate acestea nu pot fi ascunse sub un teanc de extrase ale conturilor din banca – moment la care mi-am dat demisia, mi-am luat bagajul cu toate cunostintele dobandite si experienta acumulata pana atunci, am dat mana cu speranta, perseverenta si pasiunea de a scrie si am plecat pe propriul meu drum.

Nu ma astept sa fie un drum usor dar sunt pregatita pentru a-mi implini destinul – constiinciozitatea, responsabilitatea si implicarea maxima reprezentand date de identificare pe cartea mea de vizita. Intr-o perioada de criza, nu atat economica cat mai cu seama morala, in care constiinta este pentru multi un cuvant dintr-o limba moarta, ma incapatanez sa lupt pentru luxul de avea o personalitate si de a gandi liber, de a avea aspiratii si idealuri si de a trai in propria mea viata, nu in afara ei, Si, daca ar trebui sa formulez acum un obiectiv profesional care, de aceasta data, se impleteste strans cu obiectivele personale, as spune foarte simplu astfel: ”Vreau sa citesc, sa scriu si sa invat cat mai mult si tot atat de firesc, simplu si vital precum respir!”